SINGURĂTĂȚI (2019)

___

Discuții despre singurătăți și formele ei în expoziția artistei plastice Luisa Cube & Concert ALLOVER

May•EXPO are o tematică ce ne preocupă pe mulţi în societatea în care trăim: “SINGURĂTĂȚI”. Este o expoziție dispersată (mie îmi place să-i spun explodată) în mai multe locații din zona Piața Unirii din Timișoara lucrările sunt expuse la Bibliotheka2, Café Spinoza, D’arc Timisoara și Librăria La Două Bufniţe. Expoziţia SINGURĂTĂȚI a început în data de 8 mai şi durează până în la sfârșitul lunii mai. Spre finalul SINGURĂTĂȚII, vă propun să ne adunăm în data de 26 mai, începând cu ora 18.00, la discuții și bârfe despre expoziţie. Evenimentul va avea loc în D’arc Timisoara unde vom povesti despre artă, despre SINGURĂTĂȚI împreună cu Mirela Stoeac-Vladuti și Mircea Dragu și vom finaliza cu un concert susţinut de formaţia tinerilor ALLOVER.

Voi copia aici un text pe care l-am primit de la Adi (inginer), un om foarte drag mie: “Ne naștem singuri și murim singuri. Între cele două mari treceri, ne trăim singurătatea împreună cu ceilalti, cercul singurătății noastre intersectîndu-se cu alte cercuri (străbunici, bunici, părinți, copii, nepoți strănepoți, soț, soție, prieteni și poate alții). Cu cît ne suprapunem mai mult în intersecție, cu atît ne simțim mai puțin singuri. Poate de aceea, afișează stând pe băncuța din fața porții, așa o batrînețe senină, blândă și frumoasă, bătrânii de la țară. Ei pot să-și mângâie sau să-și dojenească blajin nepoții și să privească cum copiii sporesc gospodăria generație cu generație. Dar desigur acolo pretențiile sunt „mici” și viața este „simplă”. În mediul urban și digitalizat vrem multe, ambițiile și veleitățile sunt mari. Și uite așa chiar și atunci când cercurile singurătăților noastre se mai ating, se întimplă să nu simțim și să ramînem singuri. Poate am simțit de multe ori că vrem să fim puțin singuri (cine n-a folosit cel puțin odată sintagma „vreau puțin timp pentru mine”) dar de cele mai multe ori constați că pînă la urmă guști dintr-o plăcere otravită, și îți dorești repede să-i ai iarăși pe cei dragi aproape. Cu toată globalizarea și interconectivitaea, zicem ca lumea e mică și putem comunica virtual indiferent de distanță dar, sufletul nostru cred că a ramas arhaic și are nevoie de prezența reală, palpabilă, olfactivă, să ne atingem, sa ne iubim, sa ne certam și să ne împăcăm. Da, avem nevoie de ceilalți să ne ajutam sau să ne sfătuim, însa în fața marilor decizii tot singuri rămânem.”

Mulțumesc și să ne *May vedem cu bine