DESPRE MINE

___

Parcurs artistic:

Sunt Luisa Cube, m-am născut în 1980 în Suceava unde am terminat Liceul de Arte, secția Pictură. În 1999 m-am mutat în Timișoara, unde am terminat Facultatea de Design, secția Design interior și Design grafic. În paralel cu cariera în acest domeniu, mi-am urmat vocația artistică explorând pictura, grafica, instalația, performance-ul. Această versatilitate se datorează proceselui de căutare necontenită a unei formule poetice vizuale, jonglând cu tehnici și medii diverse.

Expoziții personale: TRANSGRESIUNI, An Awesome Design Studio – spațiu alternativ, Timișoara (2018), SINGURĂTĂȚI, Pop up show, Timișoara, (2019), Paratissima 15 Art fair Torino (2019).

Expoziții de grup: Expoziție de grup WELCOME TO THE MACHINE, Festivalului de tehnologie Torino (2019), Expoziția de grup Melancholy. In the Aftermath of Love., Timișoara (2020), Expoziției de grup “restART society: artists for a cause – Journal of a Pandemic” Timișoara, (2020)

Din anul 2017 în demersul artistic am în vedere intersecția cu muzica: În 2020 am realizat grafica albumului GLORIA al formației The Mono Jacks. În 2020 am început să explorez arta animației: 1. Time 2020 (2020) – (https://youtu.be/gHn9BXSb6qY), 2. Noua: Bodark (2020) -(https://youtu.be/n34G-rOuiKg), 3. Noapte bună: Om la lună (2020) -(https://youtu.be/OVu1BdCE05c), 4. Andersen: EST-EGO’ (2021) – (https://youtu.be/FNX-21b6aSA)

În prezent locuiesc și lucrez în Torino, Italia.

Crezul meu:

Pictez pentru a-mi descâlci amintiri, pentru a găsi răspunsuri apoi a le înlocui cu alte întrebări, pentru a-mi explica propria-mi viață, pentru a înțelege ce mă înconjoară, pentru a-mi găsi liniștea, pentrucă-mi place lumina și întunericul, pentru că-i frumoasă singurătatea, pentru a-i înțelege pe cei din jurul meu, pentru a-i iubi pe cei ce merită dragostea mea, pentru că sunt om nu animal așadar am vise și gânduri de viitor, pentru că iubesc oamenii, pentru că îmi place să îi aleg, deoarece o culoare poate schimba un gând, deoarece o linie poate schimba un sens, pentru că sensibilitatea, naivitatea și adevărul pot fi puteri mari pe care le poate avea sau nu omul, pentru că lumea în care trăiesc este absurdă, pentru că arta nu are valoare, nu este o necesitate directă precum apa dar tot ea, arta poate să facă să curgă sângele prin tine mai cald sau mai rece, mai agresiv sau mai calm. Deși nu e apă, mâncare sau sex îți poate da viață sau te poate omorî. Deoarece este inutilă! Și tocmai aparenta inutilitate a ei o poate face valoroasă. E o bijuterie!!! Pentru că vorbește despre ce trăiește generația mea, pentru că pot trăi prin ea experiențele străbunilor mei. Deoarece noi oamenii avem păreri, vise, sentimente, speranțe pe care le vor vedea prin ea și copiii noștri, ai voștri și ai lor! Arta…că e pictură, grafică, poezie, muzică, teatru sau arhitectură echilibrează lumea.

Am întârziat vreo 20 de ani, am mâncat mărul otrăvit, m-am pieptănat cu peria mamei vitregi, mi-am ars picioarele ca Pinochio, am căzut în scorbura iepurelui, m-am pierdut printre personajele din Legendele Olimpului, am hoinarit pe planetele Micului Prinț, am plâns pentru fetița cu chibrituri, am plâns pentru Iisus, am întârziat un pic dar n-am murit.

Luisa Cube, Timisoara 2018